It may be true, or maybe not… You have to give it a try…never dismiss love just because you’re too vulnerable or too afraid to accept it in your life.
Never steal, never lie, never cheat. But if you have to steal, than take away all my sorrows, if you have to lie, than tell me every single day that I am pretty and if you have to cheat, than cheat death, because I can’t live without you.
Nu asa a fost intelegerea!
Nu ne-am inteles sa nu ai chef sa vorbesti,
Nu ne-am inteles sa taci,
Nu ne-am inteles sa nu-ti fie dor de mine!
Nu ne-am inteles sa te astept
Si tu sa nu zici nimic.
Nu ne-am inteles sa ma simt asa singura
Nu ne-am inteles sa ma bucur pentru tine
Si tu sa nu apreciezi.
Daca ma cunosti asa bine
De ce nu ma citesti?
De ce nu vezi ca am nevoie de tine
De ce nu incerci sa depasesti distanta
Dintre noi?
De ce nu incerci sa fi aici..de acolo?
Nu asa ne-am inteles…
De ce imi dai tu o bucata din sufletul tau?
Si ce sa fac eu cu un sfert din el?
Mai bine mi-ai da, inima ta
Si poate asa, ma poti rascumpara
Si poate imi dai, cel din urma alai
sa ma conduca la tine, sa stiu ca esti bine
Si poate atunci, cand voi vedea
Daca ma meriti ori ba
Voi accepta si farama de suflet
Pe care mi-ai promis-o candva!
Si cine esti tu
Si ce-ai face tu
Daca te-as invita la dans, acum
Si cum ai dansa
Si cum te-ai misca
Pe ritmul dragostei, ha?
Ai fi mirata tu
Daca-ai vedea
Un asa dansator, nu?
Si ai rade tu
Si te-as saruta
Si te-as mai invita
Si n-ai spune nu…
Dar cine sunt eu
Un biet dansator
Sa-si permita un asemenea favor?
Iar in visul meu
Vei ramane mereu
O iubire de care imi va fi dor.
Si intr-o zi
Cand voi reveni
Te voi invita din nou
La un ultim tangou..
Ti-a fost vreodata atat de dor
De cineva, incat sa doara?
Sa-i cauti prezenta in orice pas
Simtind ca sufletu-ti ar putea sa moara..
Ai strabate in lung si lat
Oceanul lacrimilor tale
Si daca nu va este dat
Vei stii ca n-o sa mai doara..
De mii de ori ai incercat
Prin ochi si buze sa-i vorbesti
Dar el nu te poate auzi
Nici dupa a mia oara!
Iti simti sufletul cum tremura
La gandul ca-ar pleca departe
Si-ai vrea sa il opresti din drum
Dar stii ca nu se poate…
Ar trebui sa se faca un labirint unde sa ascunzi tot ce vrei sa uiti despre o persoana. Toate certurile, toate reprosurile, toate secretele, toate amintirile, toate planurile….incat sa nu le mai gasesti niciodata….ar trebui sa se perceapa o taxa pentru fiecare suferinta, pentru fiecare vorba spusa in vant si poate nici asa nu s-ar opri nimeni sa priveasca soarele. Ai observat cat de frumos e soarele? Ai stat vreodata sa urmaresti spectacolul lumii, norii care parca fug sa nu-I ajungi si isi schimba culoarea ca sa nu-I poti recunoaste? Poti sa stai si sa uiti ce e in jurul tau? Poti sa stai si sa taci pentru o secunda? Poti sa prelungesti o bucurie pentru o eternitate….poti sa simti cand ranesti pe cineva care te iubeste? Poti sa te ierti? De ce ranesti pe cineva si in loc sa iti ceri scuze iti intorci spatele darz si te prefaci ca nu-ti pasa? Cum poti sa uiti tot ce ai promis intr-o clipa? Ii vrei amintirile? Ia-le! Ii vrei fericirea? Ia-o! vrei clipele pe care le-ati petrecut impreuna? Ia-le, oricum sunt prea dureroase. Poti lua tot ce vrei: parfumul ei, noptile, mangaierile, promisiunile, tandretea…..dar las-i soarele ca sa se poate reinventa fara tine. Las-o sa te uite si sa iubeasca din nou lumina. Mai stii cum te alinta? Mai stii cum te sorbea din priviri? Mai stii cum o cheama? O mai poti recunoaste dintr-o mie?…Ti-ai uitat visele pe perna ei si sarutul in cuier….ia-le!
Nu te-ai simtit niciodata singur? Invizibil chiar?
Nevoit sa dai prea multe explicatii si sa vorbesti mult doar ca sa fi lasat in pace, lasandu-l pe celalalt sa creada ca esti fericit? De ce suntem facuti ca sa nu ne putem apropia in adevaratul sens al cuvantului? De ce tot timpul se creaza un gol imens atunci cand vine vorba de incredere, de libertate? nu ti-ai dorit vreodata sa ai la ce sa te intorci pentru ca vrei si nu pentru ca trebuie?sa simti sentimentul acela care iti umple inima la gandul ca vei face ceva neimportant cu o persoana speciala pe care nu trebuie sa o minti ca esti bine?
Eu da! Sunt mereu in cautarea fericirii si totusi nu o gasesc nicaieri.
O caut mereu, in amintiri, in imagini, in muzica, in oameni…si nimic….doar niste vapai subtile de multi uitate si o melancolie care te dezgusta, pentru ca oamenii se schimba, pentru ca uita, pentru ca “se maturizeaza”…De ce nu suntem intr-adevar compatibili? De ce nu gandesti ca mine, de ce nu razi ca mine, de ce nu esti trist?
Te astept pe drumul spre fericire…..sau poate alta data…
